Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
Come now to the forest's spring
Running wrinkling over the stones,
To where lush and grassy furrows
Hide away in curving boughs.
Then you can run to my open arms,
Be held once more in my embrace,
I'll gently lift that veil of yours
To gaze again upon your face.
And then you can sit upon my knee,
We'll be all alone, alone there,
While the lime tree thrilled with rapture
Showers blossoms on your hair.
Your white brow with those golden curls
Will slowly draw near to be kissed,
Yielding as prey to my greedy mouth
Those sweet, red, cherry lips . . .
We'll dream only happy dreams
Echoed by wind's song in the trees,
The murmur of the lonely spring,
The caressing touch of the gentle breeze.
And drowsy with this harmony
Of a forest bowed deep as in prayer,
Lime-tree petals that hang above us
Will fall sifting higher and higher.
Ven al bosque de la fuente
que tiembla entre las piedras,
donde hay un gran lecho verde
oculto por los ramos.
En mis brazos bien abiertos,
sobre mi pecho tiéndete,
que el velo yo te alzaré
para mirar tu cara.
En mis rodillas, sentada,
estaremos muy solos,
y en tus cabellos, temblando,
caerá la flor del tilo.
Frente blanca, pelo rubio,
reposada en mi brazo,
prisioneros de mi boca
serán tus labios dulces.
Un sueño feliz haremos,
con su canto embrujando
las fuentes solas, la dulce
respiración del viento.
Nos dormirá la armonía
de la selva de los sueños,
mientras las flores del tilo
resbalarán una a una.
Viens dans le bois, à la source
Frissonnant sur le gravier,
Où les tendres herbes se cachent
Sous les branches sur elles ployées,
Vers mes bras tendus cours vite,
Sur mon sein te laisse tomber,
Que je puisse défaire ton voile,
Du visage l'écarter.
Et sur mes genoux asisse,
Seuls au monde nous resterons,
Du tilleul, toutes frémissantes,
Les fleurs sur toi glisseront.
Ton front blanc aux boucles blondes
Sur mon bras tu pencheras
Et ta bouche aux douces lèvres
La proie de ma bouche sera...
Nous ferons le si beau rêve
Où s'emmèlent fredonnant
Chants de sources solitaires,
De légers souffles du vent.
Endormis par l'harmonie
Du grand bois lourd de pensées,
Du tilleul, les fleurs en files,
Sur nous viendrons s'amasser.