Dorinţa
Vino-n codru la izvorulCare tremură pe prund,Unde prispa cea de brazdeCrengi plecate o ascund.
Şi în braţele-mi întinseSă alergi, pe piept să-mi cazi,Să-ţi desprind din creştet vălul,Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei şedea-vei,Vom fi singuri-singurei,Iar în păr înfiorateOr să-ţi cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galbenPe-al meu braţ încet s-o culci,Lăsând pradă gurii meleAle tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,Îngâna-ne-vor c-un cântSinguratece izvoare,Blânda batere de vânt;
Adormind de armoniaCodrului bătut de gânduri,Flori de tei deasupra noastrăOr să cadă rânduri-rânduri.