Ai noştri tineri...
Ai noştri tineri la Paris învaţăLa gât cravatei cum se leagă nodul,Ş-apoi ne vin de fericesc norodulCu chipul lor isteţ de oaie creaţă.
La ei îşi cască ochii săi nerodul,Că-i vede-n birje răsucind musteaţă,Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă...Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele,Ei viaţa lor nu şi-o muncesc - şi-o plimbă.
Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,Ce au uitat până ş-a noastră limbă,Pretind a fi pe cerul ţării: stele.