Recueillement
Sois sage, ô ma Douleur, et tiens-toi plus tranquille.Tu réclamais le Soir ; il descend ; le voici :Une atmosphère obscure enveloppe la ville,Aux uns portant la paix, aux autres le souci.
Pendant que des mortels la multitude vile,Sous le fouet du Plaisir, ce bourreau sans merci,Va cueillir des remords dans la fête servile,Ma douleur, donne-moi la main ; viens par ici,
Loin d'eux. Vois se pencher les défuntes Années,Sur les balcons du ciel, en robes surannées ;Surgir du fond des eaux le Regret souriant ;
Le Soleil moribond s'endormir sous une arche,Et, comme un long linceul traînant à l'Orient,Entends, ma chère, entends la douce Nuit qui marche.
تأمُّل
اعتصمي بالحكمة يا آلاميوكوني أكثر هدوءاًكنت تطلبين المساء وها هو قد أتىجوٌّ مظلم يلفُّ المدينةيحمل للبعض السلام والقلق للبعض الآخر
فعندما يجني الدهماء الندم من مباذلهمتحت وطأة سياط اللذةهذا الجلاد الذي لا يرحممدِّي يديك إليَّ يا آلاميوتعالي نذهب بعيداً عن هؤلاء
انظري إلى السنوات الهاربةتنحني على شرفات السماء بأثوابها الباليةوإلى الندم المبتسم ينطلق من أعماق المياه
وإلى الشمس المحتضرة تنام تحت قبة السماءوتجرجر على الأفق أشعتهاكأنها كفن طويلاسمعي يا عزيزتياسمعي زحف الليل الناعم
Raccoglimento
Fa’ la brava, o mia Pena, e sta’ più tranquilla.Tu invocavi la Sera; essa scende; eccola:Un’atmosfera oscura avvolge la città,Agli uni portando pace, agli altri affanno.
Mentre dei mortali la moltitudine vile,Sotto la sferza del Piacere, questo boia senza pietà,Va a cogliere rimorsi nella festa servile,Mia Pena, dammi la mano; vieni qui,
Lontano da loro. Guarda affacciarsi i defunti Anni,Dai balconi del cielo, in vesti antiquate;Sorgere dal fondo delle acque il Rimpianto sorridente;
Il Sole moribondo addormentarsi sotto un’arcata,E, come un lungo sudario trascinato verso Oriente,Ascolta, mia cara, ascolta la dolce Notte che cammina.
Reculegere
Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,Doreai să vină Seara; priveşte-o cum coboară:Peste oraş, tăcută, o atmosferă joasă,Dand unora odihnă, la alţii grijă-amară.
In timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasăSe lasă biciuită ca de-un călău, ocarăSi remuşcări culege serbare vicioasă Durerea mea, dă-mi mana şi să fugim, fecioară,
Departe. Iată anii cei morţi cum se aratăPridvoarelor de ceruri, in haină demodată,Din ape-adînci Regretul, surîs opalescent
Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor;Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne uşorPrecum un lung linţoliu sosind din Orient.