Mihai Eminescu "Lacul" lyrics

Lacul

Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcă;Tresărind în cercuri albeEl cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,Parc-ascult și parc-așteptEa din trestii să răsarăȘi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,Îngînați de glas de ape,Și să scap din mînă cîrma,Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmecSub lumina blîndei lune -Vîntu-n trestii lin foșnească,Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... SînguraticÎn zadar suspin și sufărLîngă lacul cel albastruÎncărcat cu flori de nufăr.

(1884)

The Forest Pool

Upon the forest pool's deep blueGolden petalled lilies float:Circling silver ripples playAround an ancient rowing-boat.

I pass along the sloping bank,I pause to listen, lost in dreams;I see "Her" rise among the reeds,She stretches out her arms it seems.

And hard-in-hand we leap aboard,Charmed by the water's tiny childe;The rudder strings slip from my grasp,The oars into the water slide.

To float away wrapped in loveBeneath the kindly summer moon,While midst the rushes breathes the windAnd endlessly the ripples croon.

But it is dream, she does not come,And vainly do I moan and weepBeside the dark blue forest poolOn which gold-petalled lilies sleep.