Mihai Eminescu "Lacul" Songtext

Lacul

Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcă;Tresărind în cercuri albeEl cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,Parc-ascult și parc-așteptEa din trestii să răsarăȘi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,Îngînați de glas de ape,Și să scap din mînă cîrma,Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmecSub lumina blîndei lune -Vîntu-n trestii lin foșnească,Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... SînguraticÎn zadar suspin și sufărLîngă lacul cel albastruÎncărcat cu flori de nufăr.

(1884)

Der See

Auf dem blauen See im WaldeSchweben gelbe Wasserrosen,Während hell die Wellen kräuseln,Bebend einen Kahn umkosen.

Und ich wandle an dem Ufer,Harre lauschend und verschwiegen,Daß sie jäh dem Schilf entsteige,Sich an meine Brust zu schmiegen,

Daß ins kleine Boot wir springen,Wo um uns die Wasser lallen,Bis das Steuer ich verliereUnd die Ruder mir entfallen;

Daß wir gleitend fliehn, vom mildenMond verzückt, in Zauberträume -Windhauch rausche sacht im Schilfe,Wellensang uns zart umschäume!

Doch sie kommt nicht - und ich seufzeFruchtlos, meinem Gram ergeben,Einsam an dem blauen Weiher,Wo die Wasserrosen schweben.