Gostaste de me ouvir cantar o fadoE quando percebi que tu gostasteFixei no teu o meu olhar magoadoCantei o fado e tu choraste
Mas porque o nosso amor nasceu de prantoDessa canção maguada que eu deploreAgora que esse amor perdeu o encantoEnquanto canto, sou eu que choro
Amar p’ra quê?O amor é loucoE na sua loucura,A ternura dura poucoCedo o amor se desvaneceE uma vez em desgraçaTudo passa, tudo esquece
Cedo o amor se desvaneceE uma vez em desgraçaTudo passa, tudo esquece
Îți plăcea să mă asculți cântând fadoȘi când am înțeles că îți plăceaMi-am prins în a ta a mea privire tristă,Cântam fado, iar tu plângeai.
Dar, pentru că iubirea noastră-i nascută din jale,Prin ăst cântec mâhnirea eu mi-o deplâng,Acuma, că dragostea-și pierdu magia,În timp ce cânt, eu sunt ce plânge...
A iubi, de ce?Iubirea e nebunie,Iar într-a ei smintealăDuioșia ține puțin.Curând iubirea se destramăȘi brusc intră în dizgrație.Totul trece, toate se uită...
Curând iubirea se destramăȘi brusc intră în dizgrație.Totul trece, toate se uită...