Şi dacă ramuri bat în geamŞi se cutremur plopii,E ca în minte să te amŞi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lacAdâncu-i luminîndu-l,E ca durerea mea s-o-mpacÎnseninîndu-mi gîndul.
Şi dacă norii deşi se ducDe iese-n luciu luna,E ca aminte să-mi aducDe tine-ntotdeauna.
(1884)
Si branques tremen amb el ventI em toquen la finestra,Es per que tornis suaumentA l’ànima aquesta.
I si estrelles dalt del celEl llac endins llumenen,Es per qu’es calme el meu anhelI els somnis s’asserenen.
I si la lluna treu lluorLa broma que s’aparte,Es per que pugui, mon amor,Per sempre recordar-te.