Rugă
Cerne, Doamne, liniștea uităriiPeste nesfârșita suferință,Seamănă întinderi de credințăȘi sporește roua îndurării.
Răsădește, Doamne, dragostea și crinulÎn ogorul năpădit de urăȘi așterne peste munți de zgurăLiniștea, iertarea și seninul.
Cerne, Doamne, liniștea uităriiPeste nesfârșita suferință,Seamănă întinderi de credințăȘi sporește roua îndurării.
Răsădește, Doamne, dragostea și crinulÎn ogorul năpădit de urăȘi așterne peste munți de zgurăLiniștea, iertarea și seninul.
Parsème, mon Dieu, la quiétude de l’oubliAu-dessus de la souffrance interminable,Sème des cultures de croyanceEt fais briller la rosée de grâce.
Plante, mon Dieu, l’amour et le lisDans le champ entouré de haineEt étend sur des montagnes de cendresLe calme, le pardon et la sérénité.