Noaptea încet se destramă,Luna apune în depărtări,Se face ziuă, și luminaSe arată din nou în zări.
Dimineața îmi bate iar la fereastrăCa o pasăre mândră și măiastră.
N-am să mă satur niciodatăSă iubesc zorile de zi,Ca o speranță așteptatăCă soarele iar va răsări.
Diminețile vin ca o nădejdeCă lumina din noi nu se va pierde.
Soare, cald și bun,Răsari din nou acum!Soare, unde ești?Vino să strălucești!
La nuit s'en va lentementLa lune se couche au loinLe jour se lève et la lumièrese montre à nouveau à l'horizon.
Et l'aube vient frapper à ma fenêtretelle un oiseau fier et féerique
Je ne me lasserai jamaisd'aimer les levers du jour;Comme un espoir attenduque le soleil se lèvera à nouveau.
Les matins viennent comme une espéranceque notre lumière ne se perdra pas
Soleil, bon et chaud,Relève-toi maintenant!Soleil, où es-tu?Viens et brille de mille feux!