De când zic mă duc, mă duc
Păi de cand zic mă duc, mă duc, mă duc...Toate lemnele s-aducDi la vârf pân-la pământ.Și mândrele se strâng bulucȘi mă-ntreabă un' mă duc.Eu le spui "La Câmpulung",Ele zic să viu deseară,Eu le zic "la primăvară"C-o chită de tămâioară.Și can' pusei picioru-n scarăȘapte mândre leșinară, of,Îl pusei ăi pe-alălalt,Căzură toate pe lat, of, of, of-of-of!
Auzi!Mândra mea, scurtă și groasăFace-te-aș picior la coasăZâua să cosesc cu tine,Noaptea să te iubesc bine,Să mă joc cu țâțelePân-or răci stelele, mă, ah!
Pă' și să dau țâța dupe mânăCa coasa prin iarba bună, of,Să mă joc cu țâța-n sânCa coasa prin fânu-al bun,(Ăia de la Dăbuleni zic:)Să mă joc cu țâțeleCa cu lubenițele,Să-ți iau sfârcu' țâții-n gură,Să-l trosnesc ca pe-o alună, bă, aci!
Să vie și luna mai,Să mă văz cu mândra-n rai,Da' găsii raiu-ncuiatCu lacăt de spin uscat,Și la iad când mă duseiMă uitai printre zăbreleȘi vazui mândrele meleCe faceau dracii cu ele:Le pusase' la arat,La arat și la grăpat,Pe una proptea la gard.Cânta, cuce!Limba-ți pice-n strachină cu lapte dulce!S-o dau mândrii s-o mănânce.