Călătorul
Există o legendă a unei călugărițece-a urmat în codru pe un om necunoscutși care-a fost găsită moartă sub poalele Ceahlăului.Poate că balada călătorului să fie începutul acelui dram misterios.Vasile Alecsandri
Trece-un călător și cântăTrece pe-o cărare frântăCu inima vestejităPrin câmpia înflorită… ooofEl se plânge că-n cea lumeNimeni știe al sau nume… ooof
Surioara MadalinăL-auzea dintr-o gradinăȘi pe gânduri ea cădeaȘi de dor se aprindea… ooof
Călătorule mâhnitȘi prin lume rătăcitTu ești pasăre străinăCare cântă prin gradină… ooofȘi apoi pleacă mai departeLăsând inimi înfocate… ooof
Surioară mângâioasăMult ești dulce și frumoasăOchii-ți ard și-ți arde faţaCa garoafa dimineața… ooofOchii-ți ard și-ți arde faţaCa garoafa dimineața… ooof
Călătorule mâhnitNu-ți e calul obosit?Nu mândruță nicidecumDar e săturat de drum… ooofNu mândruță nicidecumDar e săturat de drum… ooof
Călătorul se opreaNici că mai călătorea… ooof.