Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,Rămâi, rămâi cu bine!Mă voi feri în calea meaDe tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,De astăzi nu-mi mai pasăCă cea mai dulce-ntre femeiMă lasă.
Căci nu mai am de obiceiCa-n zilele acele,Să mă îmbăt și de scânteiDin stele,
Când degerând atâtea dăți,Eu mă uitam prin ramuriȘi așteptam să te arățiLa geamuri.
O, cât eram de fericitSă mergem împreună,Sub acel farmec liniștitDe lună!
Și când în taină mă rugamCa noaptea-n loc să steie,În veci alături să te am,Femeie!
Din a lor treacăt să apucAcele dulci cuvinte,De care azi abia mi-aducAminte.
Căci astăzi dacă mai ascultNimicurile-aceste,Îmi pare-o veche, de demultPoveste.
Și dacă luna bate-n lunciȘi tremură pe lacuri,Totuși îmi pare că de-atunciSunt veacuri.
Cu ochii serei cei de-ntâiEu n-o voi mai privi-o...De-aceea-n urma mea rămâi -Adio!