Telefon Peste Moarte
În lumea numelor străine,Mă simt, şi eu, un străinez,Iau telefonul lângă mineşi n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranţă, dramaCă neamul meu, acum, e frânt,Mi-e dor de tata şi de mama,Dar nu au număr, la mormânt.Mi-e dor de tata şi de mama,Dar nu au număr, la mormânt.
Refren:Pot sa fiu omul bun, fiul plin de virtutiTot n-am unde sa-i sun, pe parintii pierdutiDupa cat mi-e de dor si la cum i-am iubitCred ca numarul lor este plus infinit
De convorbiri cu ei sunt gataşi în necunoscut mă zbat,îi sun pe mama şi pe tata,Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcăşi aparatul n-are ton,Deodată aflu şi tresar căNici moartea n-are telefon.Deodată aflu şi tresar căNici moartea n-are telefon.
Pot sa fiu omul bun, fiul plin de virtutiTot n-am unde sa-i sun, pe parintii pierdutiDupa cat mi-e de dor si la cum i-am iubitCred ca numarul lor este plus infinit
Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,Cu lacrimi bine vă cuvânt,şi uit că aţi plecat departeşi n-aveţi roaming, sub pământ.
Formez un număr, oarecare,Întreb precipitat de voi,Dar uit că mort e cel ce moareşi nu mai vine înapoi.Dar uit că mort e cel ce moareşi nu mai vine înapoi.
Pot sa fiu omul bun, fiul plin de virtutiTot n-am unde sa-i sun, pe parintii pierdutiDupa cat mi-e de dor si la cum i-am iubitCred ca numarul lor este plus infinit
Si, vai, de-atâta timp încoace,Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,Dar iarba pe morminte tace,Cu număr desfiinţat demult.
şi, dacă o să ţinem minte,Probabil, când o fi să mor,Am să vă caut în morminte,Pe-un număr de interior.
Pot sa fiu omul bun, fiul plin de virtutiTot n-am unde sa-i sun, pe parintii pierdutiDupa cat mi-e de dor si la cum i-am iubitCred ca numarul lor este plus infinit
Pot sa fiu omul bun, fiul plin de virtutiTot n-am unde sa-i sun, pe parintii pierdutiDupa cat mi-e de dor si la cum i-am iubitCred ca numarul lor este plus infinit