Dacă tu ai dispărea
Dacă tu ai dispăreaÎntr-o noapte oarecareDulcea mea, amara meaAş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lutŞi-o spinare de nuieleSă te fac de la-nceputCu puterea mâinii mele.
Lucru lung şi monotonSă te înviez, femeie,Eu, bolnav HyperionHai şi umblă , Galatee !
Dacă tu ai dispăreaFi-ţi-ar moartea numai viaţăDulcea mea, amara meaAş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac din ţurţuri reciSă te-mbrac în promoroacăŞi apoi să poţi să pleciOrişiunde o să-ţi placă…
De-ai cădea într-adevărÎn momentul marii frângeriAş veni la tine-n cerSă te recompun din îngeri.
Şi pe urmă aş plecaUmilit şi iluzoriuUnde este casa meaO mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispăreaŞi din râsu-mi, şi din plânsu-miTe-aş găsi în sinea meaTe-aş zidi din mine însumi !