Condamnare
Iubindu-te fără de moarteNici viaţă-mi pare că n-am.De nicio plăcere n-am parte,Nu-mi trebuie niciun balsam.
Şi totuşi de tine depindeChiar nenorocirea că sunt.Îmi eşti cea din urmă merinde,Îmi eşti cel din urmă pământ.
(x2)Şi totuşi te caut întrunaŞi totuşi al tău am rămasCum soarele caută luna,Mereu despărţiţi de un pas.
Nici Shakespeare nu-i demn de-o povesteCa asta pe care-o trăimŞi nici nu se scrie ce este,Un dicţionar e infim.
Mă simt o făclie în lanţuri,Mă simt un surâs îngheţat,Mă simt o furtună în şanţuri,De toate-ale lumii tresar.
(x2)Şi totuşi te caut întrunaŞi totuşi al tău am rămasCum soarele caută luna,Mereu despărţiţi de un pas.
Şi nici nu mai am bucurie,Fiinţă şi-atât am ajuns,Nici inima mea nu mai ştieSă dea la acestea răspuns.
Iubindu-te fără de moarteNici viaţă-mi pare că n-am.De nicio plăcere n-am parte,Nu-mi trebuie niciun balsam.
(x2)Şi totuşi te caut întrunaŞi totuşi al tău am rămasCum soarele caută luna,Mereu despărţiţi de un pas.