Adrian Păunescu "Condamnare" lírica

Iubindu-te fără de moarte
Nici viaţă-mi pare că n-am.
De nicio plăcere n-am parte,
Nu-mi trebuie niciun balsam.

Şi totuşi de tine depinde
Chiar nenorocirea că sunt.
Îmi eşti cea din urmă merinde,
Îmi eşti cel din urmă pământ.

(x2)
Şi totuşi te caut întruna
Şi totuşi al tău am rămas
Cum soarele caută luna,
Mereu despărţiţi de un pas.

Nici Shakespeare nu-i demn de-o poveste
Ca asta pe care-o trăim
Şi nici nu se scrie ce este,
Un dicţionar e infim.

Mă simt o făclie în lanţuri,
Mă simt un surâs îngheţat,
Mă simt o furtună în şanţuri,
De toate-ale lumii tresar.

(x2)
Şi totuşi te caut întruna
Şi totuşi al tău am rămas
Cum soarele caută luna,
Mereu despărţiţi de un pas.

Şi nici nu mai am bucurie,
Fiinţă şi-atât am ajuns,
Nici inima mea nu mai ştie
Să dea la acestea răspuns.

Iubindu-te fără de moarte
Nici viaţă-mi pare că n-am.
De nicio plăcere n-am parte,
Nu-mi trebuie niciun balsam.

(x2)
Şi totuşi te caut întruna
Şi totuşi al tău am rămas
Cum soarele caută luna,
Mereu despărţiţi de un pas.