Noapte de vara
Zările, de farmec pline,Strălucesc în luminiș;Zboară mierlele-n tufișȘi din codri noaptea vinePe furiș.
Care cu poveri de muncăVin încet și scârțâind;Turmele s-aud mugind,Și flăcăii vin pe luncăHăulind.
Cu cofița, pe-ndelete,Vin neveste de la râu;Și, cu poala prinsă-n brâu,Vin cântând în stoluri feteDe la grâu.
De la gârlă-n pâlcuri deseZgomotoși copiii vin;Satul e de vuiet plin;Fumul alb alene ieseDin cămin.
Dar din ce în ce s-alinăToate zgomotele-n sat,Muncitorii s-au culcat.Liniștea-i acum deplinăȘi-a-nnotat.
Focul e-nvelit pe vatră,Iar opaițele-au murit,Și prin satul adormitDoar vrun câine-n somn mai latrăRăgușit.
Iat-o! Plină, despre munteIese luna din brădetȘi se nalță,-ncet-încet,Gânditoare ca o frunteDe poet.
Ca un glas domol de clopotSună codrii mari de brad;Ritmic valurile cad,Cum se zbate-n dulce ropotApa-n vad.
Dintr-un timp și vântul tace;Satul doarme ca-n mormântTotu-i plin de duhul sfânt:Liniște-n văzduh și pacePe pământ.
Numai dorul mai colindă,Dorul tânăr și pribeag.Tainic se-ntâlnește-n prag,Dor cu dor să se cuprindă,Drag cu drag.