Pjesma mrtvog dječaka
Rođen iz tišine, tišina puna togaSavršen koncert moj najbolji prijateljToliko razloga za životToliko razloga za umrijetiKad bi bar moje srce imalo dom
Ispjevaj ono što ne možeš rećiZaboravi ono što ne možeš odsviratiPožuri se utopiti u prekrasnim očimaHodaj kroz moju poeziju, ovu umiruću glazbuMoje ljubavno pismo nikome
Nikad ne uzdiši za boljim svijetomVeć je komponiran, odsviran i izgovorenSvaka misao je glazba koju pišemA sve ostalo noćna želja
Napisao sam je za pomrčinu, napisao sam je za djevicuUmro za ljepotu, onu u vrtuStvorio kraljevstvo, posezao za mudrošćuPao pokušavajući postati Bog
Nikad ne uzdiši za boljim svijetomVeć je komponiran, odsviran i izgovorenSvaka misao je glazba koju pišemA sve ostalo noćna želja
''Ako čitaš ovaj stih, nemoj misliti na ruku koja ga je pisalaSjeti se samo stiha, plača onog koji ga je pisaoJer sam mu dao snage, a kasnije je on postao moja jedina snagaDom utjehe, majčino krilo, šansa za besmrtnostGdje je biti željen postala radost koju prije nisam poznavaoSlatki klavir zapisuje moj život''
''Nauči me strasti, za koju se bojim da je nestalaPokaži mi ljubav, pridrži me napuštenogToliko toga sam htio dati onima koji me voleŽao mi jeVrijeme će reći, (ovaj tužni rastanak)Ne želim više živjeti na sramotu sebi, ni tebiA ti? Da barem više ne osjećam ništa za tebe''
Osamljena duša... Duša oceana....
Poemul băiatului mort
Născut din tăcere, plin de tăcereUn concert perfect, bunul meu prietenAtâtea pentru a trăi, atâtea pentru a muri;Doar dacă inima mea ar fi avut o casă
Cântă ceea ce nu poți spuneUită ceea ce nu poți interpretaGrăbește-te să te îneci în ochi frumoșiMergi prin poezia mea, prin această muzică murindă- Scrisoarea mea de dragoste către nimeni
Niciodată nu suspina după o lume mai bună,E deja compusă, jucată și spusăFiecare gând muzical pe care-l scriu,Totul, o dorință a nopții
Am scris pentru eclipsă, am scris pentru virgină;Am murit pentru frumusețe, cea din grădinăAm creat un regat, am tins spre înțelepciune;Am eșuat în a deveni un zeu
Niciodată nu suspina ...
'Dacă citești aceste rânduri, adu-ți aminte nu de mâna care le-a scris;Adu-ți aminte numai versul, plânsul compozitorului, cel fără de lacrimipentru că i-am dăruit putere și a devenit singura mea putere.Căminul confortabil, îmbrățișarea mamei, șansa de a fi nemuritorlocul unde a fi dorit a devenit un fior ce nu-l cunoșteam.Dulcele pian scriindu-mi viața.'
'Învață-mă pasiunea, mă tem că e pierdută;Arată-mi iubire, ține-mi suferința.Atât de multe am vrut să le dăruiesc celor care mă iubeauÎmi pare rău.
Timpul va spune (acest amar adio)Nu mai trăim în rușine, nici eu, nici tu
Iar tu ... îmi doresc să nu mai fi simțit nimic pentru tine ...'
Un suflet singuratic ... un suflet precum un ocean.