Sara pe deal
Sara pe deal buciumul sună cu jale,Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne;Sub un salcîm dragă, m-aștepți tu pe mine.
Luna pe cer trece-așa sfîntă și clară,Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,Stelele nasc umezi pe bolta senină,Pieptul de dor, fruntea de gînduri ți-e plină.
Nourii curg, raze-a lor șiruri despică,Streșine vechi casele-n lună ridică,Scîrțîie-n vînt cumpăna de la fîntînă,Valea-i în fum, fluiere murmură-n stînă.
Și osteniți oameni cu coasa-n spinareVin de la cîmp; toaca răsună mai tare,Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curînd satul în vale-amuțește;Ah! în curînd pasu-mi spre tine grăbește:Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă,Ore întregi spune-ți-voi cît îmi ești dragă.
Ne-om răzima capetele-unul de altulȘi surîzînd vom adormi sub înaltul,Vechiul salcîm. — Astfel de noapte bogată,Cine pe ea n-ar da viața lui toată?