Antirazboinica
Puţine lucruri au rămas civileÎn acest veac ploios şi militarNu zile ci permisii de zileCopiii drepţi din mumele lor sar
Pendulele ca nişte cizme sunăScrâşnind pe-un sterp si refuzat nisipSunt treizeci de războaie într-o lunăŞi toate poartă moartea în aripi
Nici moartea nu mai are nici un farmecÎn acest veac cu foarte mulţi soldaţiSub teii înfloriţi stam ca sub armeDe stele când suntem mitraliaţi
De altfel şi de observat e lesneŞi de simtit pe propriul grumazCă de la conştiinţă până la glezneOmul e o manta cu simţuri azi
Civile au rămas lucruri puţineNici inima nu are ritm civilŞi înregimentarea prinde bineCivilului prea bleg şi prea umil
Zâmbiţi, soldaţi, e ceasul învieriiCopiii drepţi din mumele lor sarNe temem dar să îşi salute ofiţeriiÎn acest veac ploios şi militar.