Ardeal
Și se făcea că prin ArdealUmbla de-o vreme Iancu iar,Trecând îngândurat pe calȘi cu pistoalele-n șerpar.
Era tot tânăr și fecior,Și-avea pe chip surâsul blând,Și ochii mistuiți de dorArzând pe fața lui de sfânt.
(Refren:) Focuri se-aprind din deal în deal,Și cerul țării e curatCând trece noaptea prin ArdealIancu Avram îngândurat.
El se oprea din când în cândS-asculte-n noapte nemișcatZbaterea codrilor în vântTrecând spre el ca un oftat.
Frunza-i în cale de cădeaÎn legănare și alin,De aur toată se făceaȘi iarba toată de argint.
(Refren)
Mesteceni - lumânări de foc -Ardeau cu foșnet tremurat,Să-i fie drumul cu norocȘi aerul înmiresmat.
Iar moții lui de dor plângândDin munți bătrâni, din verde plaiVeneau să-l vadă viu trecândPe-al lor de-a pururi tânăr crai.
(Refren)