Ploaia
Plouă discret dacă nu chiar anost,Nici nu mai știi dacă are vreun rostSă te frămânți sau să stai liniștitPână ce totul se va fi sfârșit.
Plouă mărunt parcă și dinadins,N-ai nici un gând rătacit sau pretins,Care să-ți vină chiar și efemerCa picătura ce cade din cer.
[ Refren: ]Ploaia, ploaiaNevinovată ca un plâns,Ploaia, ploaiaE și-ntrebare, e și răspuns.
Plouă meschin, parcă răutacios,Totul îți pare întors pe dosȘi într-un fel parcă așa și eDacă nimic nu-ți mai trebuie.
Plouă în prezent, plouă și în lipsăCa-ntr-o finală ApocalipsăÎn care, totuși, te simți mult prea micȘi n-ai putere să faci mai nimic.
[ Refren: ... ]