Вот оно, глупое счастье,С белыми окнами в сад!По пруду лебедем краснымПлавает тихо закат.
Здравствуй, златое затишье,С тенью березы в воде!Галочья стая на крышеСлужит вечерню звезде.
Где-то за садом несмело,Там, где калина цвететНежная девушка в беломНежную песню поет.
Стелется синею рясойС поля ночной холодок...Глупое, милое счастье,Свежая розовость щек!
Iată acea fericire stupidăCu ferestre albe în grădină!Pe iaz o lebădă plutește liniștitÎn apusul de soare rubiniu.
Te salut, tăcere de aur,Cu umbra mesteacănului în apă!Stolul de porumbei de pe acoperiș,E-n slujba luceafărului de seară.
Undeva în grădină, timid,Acolo unde înflorește călinul,O fată gingașă îmbrăcată în albCântă un cântec suav.
Se-aștern albastre veșmintePe câmpul cuprins de-a nopții răcoare...Stupidă, dulce fericire,Pe obrazul fraged și roz!