Ceață
De departe bărbat, de aproape copil,Strîngînd tare la piept un secret inutil,Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii...De departe bărbaţi, de aproape copii !
Oameni vin şi se duc şi de el se ciocnesc,Trenuri zboară pieziş, telefoane-i vorbesc,Noaptea n-are opt ore, ziua n-are sfîrşitDe departe cărunt, de-aproape-obosit...
Trei femei îi zîmbesc, toate trei ca de vată,Tipărite cu grijă pe hîrtie cretată,De departe-s frumoase, de aproape la fel :O revistă şi-o carte-ntr-un pat de hotel.
Şi nevasta-l aşteaptă şi copiii lui cresc,Avioane îl iau şi îl duc şi-l opresc,Cifre-n loc de cuvinte, peste răni care dorŞi nimic nu rimează într-un astfel de zbor...
Poţi să nu-l laşi să doarmă, poţi să nu-i dai mîncare,Poţi să-i tai bucăţele fiecare ţigară,Poţi să-i faci praf maşina, banii... banii poţi să-i arunci,Ochii lui încă vor jucăria de-atunci...
De departe bărbat, de aproape copil,Strîngînd tare la piept un secret inutil,Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii...De departe bărbaţi, de-aproape copii !De departe bărbaţi, de aproape copii...