Cu mâne zilele-ți adaogi...
Cu mâne zilele-ți adaogi,Cu ieri viața ta o scaziȘi ai cu toate astea-n fațăDe-a pururi ziua cea de azi.
Când unul trece, altul vineÎn astă lume a-l urma,Precum când soarele apuneEl și răsare undeva.
Se pare cum că alte valuriCobor mereu pe-același vad,Se pare cum că-i altă toamnă,Ci-n veci aceleași frunze cad.
Naintea nopții noastre îmblăCrăiasa dulcii dimineți;Chiar moartea însăși e-o părereȘi un visternic de vieți.
Din orice clipă trecătoareĂst adevăr îl înțeleg,Că sprijină vecia-ntreagăȘi-nvârte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acestaȘi se cufunde în trecut,Tu ai ș-acum comoara-ntreagăCe-n suflet pururi ai avut.
Cu mâne zilele-ți adaogi,Cu ieri viața ta o scazi,Având cu toate astea-n fațăDe-a pururi ziua cea de azi.
Priveliștile sclipitoare,Ce-n repezi șiruri se diștern,Repaosă nestrămutateSub raza gândului etern.
(1884)