Proljeće
Sva ljubav koja nas je zatočila,Kao da je od voska napravljena,Slama se i rastapa.A, turobno proljeće,Kako bih voljela da sam, kako bih voljela da smo mi,Umrli toga dana.
I osuđena sam tako,Živjeti, sa svojim suzama,Živjeti, živjeti bez tebe.Življenje bez, a opet, ja ne zaboravljam taj zanos.Koji sam toga dana izgubila.
Korica kruha samoće,Jedino je nama dano,Jedino nam dano za jelo.Kao da je bitno što srce,Kaže da ili kaže ne,Ono nastavlja življeti.
Sva ljubav koja nas je zatočila,Slamala se i rastapala,U strah se pretvorila.Nitko neka ne govori o proljeću,Kako bih voljela da sam, kako bih voljela da smo mi,Umrli toga dana.
Primăvară
Toată iubirea care ne-a legatcu lanțuri ca de ceară,s-a topit și s-a fărâmițat.Ah, nefericită primăvară,
cât îmi doresc, ah, cât îmi doresc ca noi
să fi murit în acea zi.
În schimb, am fost condamnată
să trăiesc atât de mult cu lacrimile mele.
Să trăiesc, să trăiesc, fără tine
Să trăiesc, fără să uit bucuria
Pe care am pierdut-o în acea zi.
Pâinea uscată a singurătății
Asta-i tot ce strângem la piept,
Asta e tot ce ni s-a mai dat să mâncăm.
Ce mai contează inima
Că zice da sau nu,
Dacă ea continuă să trăiască.
Toată iubirea care ne-a legat
S-a sfărâmat în bucăți
S-a preschimbat în firimituri de teamă.
Să nu mai vorbim despre Primăvară,
Ah, cât aș fi dorit ca noi
Să fi murit în ziua aceea.
(Traducere de George Cușnarencu)