Un om pe niste scari
E lumea plina de urmariEu sunt un om pe niste scariÎn sus ce e? În jos-nimicÎn jos ce e? În sus-nimic.
Vorbesc cu ceilalti care-au fostSi-n sus si-n jos si nu-i dezicEu însumi spun de locurilePe unde-am fost nu e nimic .
Vecinul meu praseste cioriVecina mea praseste farduriEu sunt un om pe niste scariSi-un câine ulucind prin garduri .
O data, de mai multe oriCaci ce pot fi aceste garduriDecât cazute foste scariDecât cazute foste garduri.
Vecine, domnule, straine,Nu înteleg ce-aveti cu mineStiu, scarile ne sunt comuneDar trec atât de rar pe-aiciPortarul însusi poate spuneCa am ambitii foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasaDe ce va suparati când vin?Arare talpa mea apasaPedalele cu pas strain.
Vecinul meu praseste cioriVecina mea praseste farduriAbia m-am ridicat din garduriSi mârâind în joase salturiEu sunt un om pe niste scari .
Si daca vreti sa fiu baladaSi fiindca eu nu am o steaAccept, râvnesc, visez sa cadaUn corb nervos la moartea mea .
Si-acuma va implor zâmbitiÎn lumea plina de urmariVoi care farduri si ciori prasitiÎntunecati si spalacitiLasati-ma sa fiu pe scarï!Na na na Na na