Du-mă-n fericire susIzbește-mi tâmpla de stele până cândLumea mea prelungă și nesfârșireSe face coloană sau altcevaMult mai înalt și mult mai curând
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,Două culori ce nu s-au văzut niciodatăUna foarte jos, întoarsă spre pământUna foarte sus, aproape ruptăÎn înfrigurata, neasemuita luptăA minunii că ești, a-ntâmplării că sunt
Emmène-moi là-haut vers le bonheurHeurte-moi la tempe avec des étoiles, jusqu'à ce queMon monde s'élargisse et ne se termine pasQu'il forme une colonne ou autre choseBien plus haut et bien plus proche
Quelle bonne chose que tu sois là, quelle surprise que je sois là!Deux chansons différentes, se heurtant, s' entremêlant,Deux couleurs qui ne s'étaient jamais vues avantUne très basse, retournée vers la terreUne très haute, presque briséeEpris d'émotion, la lutte incomparabledu miracle que tu es, du hasard que je suis.