(A Luis Serna)
¡Qué esfuerzo!
¡Qué esfuerzo del caballo por ser perro!
¡Qué esfuerzo del perro por ser golondrina!
¡Qué esfuerzo de la golondrina por ser abeja!
¡Qué esfuerzo de la abeja por ser caballo!
Y el caballo,
¡qué flecha aguda exprime de la rosa!,
¡qué rosa gris levanta de su belfo!
Y la rosa,
¡qué rebaño de luces y alaridos
ata en el vivo azúcar de su tronco!
Y el azúcar,
¡qué puñalitos sueña en su vigilia!
Y los puñales dimínutos,
¡qué luna sin establos, qué desnudos,
piel eterna y rubor, andan buscando!
Y yo, por los aleros,
¡qué serafín de llamas busco y soy!
Pero el arco de yeso,
¡qué grande, qué invisible, qué diminuto!,
sin esfuerzo.
(1930)
(Για τον Luis Serna)
Τι προσπάθεια !
Τι προσπάθεια του αλόγου να γίνει σκυλί !
Τι προσπάθεια του σκυλιού να γίνει χελιδόνι !
Τι προσπάθεια του χελιδονιού να γίνει μέλισσα !
Τι προσπάθεια της μέλισσας να γίνει άλογο !
Και το άλογο,
[δείτε] με τι αιχμηρό βέλος συμπιέζει το ρόδο !
[δείτε] τι γκρίζο ρόδο ανελκύει τα χείλη !
Και το ρόδο,
[δείτε] τι φώτα και κραυγές του κοπαδιού
ζωντανά ζαχαρώνει στον κορμό σας !
Και η ζάχαρη,
[δείτε] με τι ξιφίδια αφυπνίζει τα όνειρα !
Και τα μικροσκοπικά στιλέτα,
[δείτε] τι φεγγάρια χωρίς στάβλους, αιωνίως γυμνά
και κοσκινισμένα αναζητάτε !
Και εγώ, από τις μαρκίζες,
[βλέπω] ποιες φλόγες των Σεραφείμ κοιτάζω και είμαι !
Αλλά το τόξο του ασβεστοκονιάματος
[βλέπω] πόσο μεγάλο, τι αόρατο και τι μικροσκοπικό είναι !
...δίχως να προσπαθήσω.
(1930)
(Lui Luis Serna)
Ce sforţare!
Ce sforţare, a calului de a fi cîne!
Ce sforţare, a cînelui de a fi rîndunea!
Ce sforţare, a rîndunelei de a fi albină!
Ce sforţare, a albinei de a fi cal!
Şi calul,ce săgeată ascuţită stoarce din roză!
ce roză gri înalţă din buza sa!
Şi roza,ce turmă de lumini şi scheunări
leagă în zahărul viu al trunchiului său!
Şi zahărul,ce pumnăluţi visează treaz!
Şi pumnăluţii,ce lună fără stauluri,
întruna caută,goi-goluţi, piele eternă şi roşeaţă!
Şi eu, pe streşini,ce seraf de flame caut şi sunt!
Însă arcul de gips,
ce mare, ce invizibil, ce nud!
fără sforţare.
(1930)