Alungă tăcerea
Adu-ți aminte de primele cuvinteÎnvățate în doi, uitate apoi,De jurăminte și primele instincteDezlegate de noi, pierdute în noroi
Înțelegi tot ce nu s-a spusȘi mă faci să mă simt în plusCând vrei să-mi ierțiCa să poți să mă cerți,Poate ca piatra din mâna ta,E aruncată de altcinevaȘi n-a nimerit fiindcă tu te-ai ferit!
Refren:
Alungă tăcerea și cere-mi ce vrei,Dar stinge durerea din ochii mei!Adună-ți otrava și încearcă s-o bei,Mai mult decât vinaNu poți să-mi iei!
Adu-ți aminte că sufletul nu simteDoar ce ar trebui și poate muriDe aroganță și lipsa de speranțăÎn fiecare moment, trecut sau prezent.
Am crezut că m-am vindecatCând eu de fapt m-am infectatCu inima ta și cu ceața din ea.Un gol atât de plin de chin,Sunt un leac plin de veninUn urlet tăcut, amărât și căzut!
Refren:
Alunga tăcerea și cere-mi ce vrei,Dar stinge durerea din ochii mei!Adună-ți otrava și încearcă s-o bei,Mai mult decât vinaNu poți sa-mi iei!
„extaz și agonie... înainte de moarte subită”:
... și când mă minte, nu se simte,... când mă lovește vrea de fapt să mă alinte...... minte, minte, minte, minte, minte, minte!
Refren:
Alungă tăcerea și cere-mi ce vrei,Dar stinge durerea din ochii mei,Adună-ți otrava și încearcă s-o bei,Mai mult decât vinaNu poți să-mi iei!