La Foule
Je revois la ville en fête et en délireSuffoquant sous le soleil et sous la joieEt j'entends dans la musique les cris, les riresQui éclatent et rebondissent autour de moiEt perdue parmi ces gens qui me bousculentÉtourdie, désemparée, je reste làQuand soudain, je me retourne, il se recule,Et la foule vient me jeter entre ses bras.Emportés par la foule qui nous traîneNous entraîneÉcrasés l'un contre l'autreNous ne formons qu'un seul corpsEt le flot sans effortNous pousse, enchaînés l'un et l'autreEt nous laisse tous deuxÉpanouis, enivrés et heureux.Entraînés par la foule qui s'élanceEt qui danse Une folle farandoleNos deux mains restent soudéesEt parfois soulevésNos deux corps enlacés s'envolentEt retombent tous deuxÉpanouis, enivrés et heureuxEt la joie éclaboussée par son sourireMe transperce et rejaillit au fond de moiMais soudain je pousse un cri parmi les riresQuand la foule vient l'arracher d'entre mes brasEmportés par la foule qui nous traîneNous entraîne Nous éloigne l'un de l'autreJe lutte et je me débatsMais le son de sa voixS'étouffe dans les rires des autresEt je crie de douleur, de fureur et de rageEt je pleureEntraînée par la foule qui s'élanceEt qui danse Une folle farandoleJe suis emportée au loinEt je crispe mes poings, maudissant la foule qui me voleL'homme qu'elle m'avait donnéEt que je n'ai jamais retrouvé
جمعیت
هنوز به یاد می آورم زمانی را که شهر در شور و هیاهو بود،سرشار از خوشی در زیر آفتاب.ودر میان موسیقی، فریاد شادی و خنده ایکه در اطرافم می پیچید را می شنیدم.و ناپیدا در میان مردمی که تنشان به من برخورد می کرد،بهت زده و پریشان ایستاده بودم.تااینکه ناگهان برگشتم، او خودش را عقب کشیدو جمعیت مرا در آغوش او انداخت.همراه با جمعیتی که ما را با خود می برد،به این سو و آن سو کشیده می شدیم.چسبیده به هم،فقط یک جسم داشتیم.بدون هیچ تلاشی جمعیت ما رادرحالیکه درکنار هم بودیم به این سو آن سو می برد.و باعث شده بود که هردومانشاد، مدهوش و خوشحال شویم.در میان جمعیتی که به این سو آن سو می رفتو دیوانه وار می رقصیددستهایمان در دست هم بودو گاهی هم بلند می شد.و بدن های متصل به هم مان به سمت بالا می رفتو دوباره با هم به پایین می آمددر حالیکه شاد، مدهوش و خوشحال بودیم.و شادی ای که از لبخند او ایجاد می شددرمن نفوذ کرده، در قلبم چندین برابر می شد.اما ناگهان در میان خنده ها فریاد زدم،وقتی که جمعیت او را از آغوشم ربود.همراه با جمعیتی که ما را با خود می بردبه این سو و آن سو رفته از هم دور شدیم.بسیار تلاش و تقلا کردمولی طنین صدای اودر میان خنده ی دیگران محو شد.و من از ناراحتی، خشم و عصبانیت فریاد زدم،و گریستم.در میان جمعیتی که به این سو آن سو می رفتو دیوانه وار می رقصید،رفته رفته از او دور و دورتر شدم.دستانم را گره کرده و نفرین کردمجمعیتی را که عشقی را که به من داده بود از من می ربود.عشقی که دیگر هرگز او را نیافتم.
جمعیت - ادیس پیاف -La Foule - Edith Piaf
A Multidão
Eu revejo a cidade em festa e em delírioSufocante sob o sol e sob a alegriaE eu ouço na música os gritos, os risosQue explodem e reboam à minha voltaE perdida entre essa gente que me empurraAtordoada, desamparada, eu fico láQuando de repente, eu me volto, ele recua,E a multidão vem me lançar entre seus braços...Transportados pela multidão que nos arrastaNos carregaEsmagados um contra o outroNós não formamos mais que um só corpoE a enxurrada sem esforçoNos empurra, encadeados um e o outroE nos deixa todos os doisRadiantes, embriagados e felizes.Carregados pela multidão que se arremeteE que dançaUma louca miscelâneaNossas duas mãos permanecem soldadasE às vezes levantadosNossos dois corpos enlaçados alçam vooE caem todos os doisRadiantes, embriagados e felizesE a alegria salpicada por seu sorrisoMe transpassa e reflete no fundo de mimMas de repente eu solto um grito entre os risosQuando a multidão vem arrancá-lo de entre meus braçosTransportados pela multidão que nos arrastaNos carregaNos distancia um do outroEu luto e me debatoMas o som da sua vozSe abafa nos risos dos outrosE eu grito de dor, de furor e de raivaE eu choroCarregada pela multidão que se arremeteE que dançaUma louca miscelâneaEu sou transportada para longeE eu crispo os punhos, maldizendo a multidão que me roubaO homem que ela me tinha dadoE que eu não recuperei jamais
Mulțimea
Revăd orașul sărbătorind în delirSufocat de soare și de voie bunăȘi aud în muzică, țipetele, râseteleCare explodează în jurul meuȘi, pierdută printre oamenii care mă înghesuieAmețită, dezorientată, rămân pe locCând brusc, mă întorc, el pășii înapoiIar mulțimea mă aruncă în brațele lui.Purtați de mulțimea care ne trage după eaNe conduceComprimați unul în celălaltNe unim într-un singur trupFără pic de efort, fluxulNe împinge, înlănțuiți unul de altulȘi ne lasă pe amândoiÎnfloritori, îmbătați și fericiți.Ghidați de mulțimea care se avântăȘi care dansează un dans nebunMâinile noastre rămân unite/sudateȘi câteodată ridicateTrupurile noastre îmbrățișate își iau zborulȘi cad din nou împreunăÎnfloritoare, îmbătate și fericiteȘi bucuria pătată de surâsul luiMă străpunge și mă lovește ricoșând înăuntrul meuȘi brusc, printre râsete, eliberez un țipătCând mulțimea vine și mi-l smulge din brațePurtați de mulțimea care ne trage după eaNe ghidează, ne îndepărtează unul de celălaltMă lupt și mă zbatDar sunetul vocii saleSe pierde printre râsetele celorlalțiȘi eu urlu de durere, de furie și de mânieȘi plângGhidată de mulțimea care se avântăȘi care dansează un dans nebunSunt dusă departeȘi-mi încleștez pumnii, înjurând mulțimea care îmi furăOmul pe care ea mi l-a dăruitȘi pe care nu l-am mai găsit niciodată