Omuțul cu supărare
La omuțul1 cu supărare,Omuțul cu supărare,Ce seamănă nu răsare,Ce seamănă nu răsare.
Da, că și eu mi-am semănat,Că și eu mi-am semănatCâte-un sac2 de măieranȘi n-o răsărit șohan.
Ah, tot un sac de busuioc,Tot un sac de busuioc,Și n-o răsărit deloc,Și n-o răsărit deloc.
Ei, că omuțul supăratCă omuțul supăratSe cunoaște pe3 umblat,Se cunoaște pe umblat.
Dar mere pe drum câtilinMere pe drum câtilinȘi din cap sămănuindOri din gură șuierând.
Dar să te văd, lume, arzând,Să te văd, lume, arzând,N-aș sări ca să sting,C-aș sări să te aprind.
Ca să te văd arzând cu pară,Să te văd arzând cu pară,N-aș ieși nici pân' afarăDacă n-am avut tihneală.
Și nici nu m-aș clinti din loc4Dacă n-am avut noroc!