Prinse codru a se-nverzi
Hai, da' prinsă1 codru a să-nverzi2,Prins voinicii a să3 gândiCare pă4 unde-or trăi,Care pă unde-or trăi.
Hai, da' până codru frunza țâne5,Tăt voinicu' trăie'6 bine;Hai, dar până codru frunza lasă7Tăt voinicu' trage acasă.
Hai, da', codrule, când e' prădat,Zâs-ai8 zău, și te-ai juratCă țî-i țâne frunzuca9Și iarna ca și vara.
Hai, da' toamna vine, n-o zâni10!,Frunza-n tine-o-ngălbenit,Toamna vine, nu și-o-ntrat,Jurământul ț-ai călcat.
Hai, da' duce-m-ai, codre, din tine!Plânge-a frunza după mine,Plânge-a și și-a picuraLacrămile cu ploaia.
Hai, da' zâuă-i și să face noapte,Și calea-n codru-i departe,Noapte-i și să face zî11,Din codru nu pot ieșî12.
Hai, da' ș-asar-am13 trecut prin codruȘi-am tunat14 frunza cu cotu',Să văd unde mi-i norocu'Să văd unde mi-i norocu'.
Hai, da' norocu-i la Dumniezău,Frunza și codru-i al meu,Codru' și cărările,Vântul și cu frunzăle15,Codru' și cărările,Vântul și cu frunzăle.