50% zîmbet, 50% fum
Eu o întreb dac-a mîncat,Ea zice că vrea vin.„Ochii tăi”, mă-ntreabă ea,„De ce planetă țin ?” și eu zic:„Doamnă dragă, după ce plătim...”
E lume multă peste tot,Și chelneri școliți prostPun farfurii și-aduc pahare,Iar noi doi ținem post, și eu zic:„Doamnă dragă, crezi că are rost ?”
Ea-i jumate zîmbet, ea-i jumate fumNimeni n-o cunoaște, fiindcă n-are cum...
Ea zice că sînt prea de tot,Și-o zice-așa, tăcînd,Fuge fiindcă-s prea aproape,I se pare prea curînd, și eu zic:„Doamnă dragă, nu-mi vorbi în gînd !"
Atunci ea zice: „Să plecăm,Să mi se pară lungȘi greu, și complicat de totSă fie pînă-ajung !”, și eu zic:„Doamnă dragă, am să te alung.”
Ea n-are nici o vină,Eu n-am nici un motiv,Și de-aia jocul nostru e-așa conspirativ...
Eu despre ea nu știu nimic,Ea știe unde stauȘi zice: „Uite-așa îmi place,Să vin atunci cînd vreau”, și eu zic:„Doamnă dragă, ce-aș putea să-ți dau ?”
Și eu zic: „Doamnă dragă...”