Não é desgraça ser pobre,não é desgraça ser louca:desgraça é trazer o fadono coração e na boca.
Nesta vida desvairada,ser feliz é coisa pouca.Se as loucas não sentem nada,não é desgraça ser louca.
Ao nascer trouxe uma estrela;nela o destino traçado.Não foi desgraça trazé-la:desgraça é trazer o fado.
Desgraça é andar a gentede tanto cantar, já rouca,e o fado, teimosamente,no coração e na boca.
Nu e un blestem să fii sărac,nu e un blestem să fii nebun:blestem e un stăvilar de cântecîn inimă și în gură.
(Bănuțul de arginte-un preț mai mic decât de-aramă.De sărăcia nu ne omoară,nu e un blestem să fii sărac.)
În astă viață zbuciumatăfericirea e neînsemnată.Fără nebunii nu am simți nimic,nu e un blestem să fii sărac.
La naștere am primit un semn de stea,sub ea ni-i soarta hărăzită.Nu e blestem că-i săvârșită:blestem e un stăvilar de cântec.
Blestem este să mergi prin lume,de atâta cântec răgușind,iar cântul să stea, încăpățânat,în inimă și în gură.