Nu-l dau pe azi pentru mîine
În fereastră-i cerul înrămat,În odaie am scaun şi patŞi pe masa albă, nişte pîine...Lucrurile-mi sînt în geamantan,Praful nu l-am şters de-acum un an,Dar nu-l dau pe azi pentru mîine !
Calendarul din perete-i vechiŞi pe covorul veşted, cu ciucuri neperechi,Sînt firimituri uscate de pîine...Am şi două crăpături în geamŞi m-a părăsit fata ce-o iubeam,Dar nu-l dau pe azi pentru mîine !
Ieri m-am întîlnit pe scări cu un om ciudat,M-a-ntrebat:"De ce te zvîrcoleşti noaptea în pat ?Ştii, parchetul e şubred, şi se-aude pînă-n baie,Îmi trezeşti copiii care dorm în odaie, dorm..."
Pe tavan un cerc e, de lumină,N-am perdea la geam, luna mi-e vecină,Şi pe masa albă, nişte pîine...Singur cînd rămîn, cîteodată,Mai mi-aduc aminte de-un nume de fată,Dar nu-l dau pe azi pentru mîine !