Vino, dragostea mea
Mi-e dor de-o fântână cu cer curatMi-e dor de-un cuvânt nerostitMi-e dor s-aud ploaia sub care-am statAscultând glasul ei vrăjit.Mi-e dor de-o tăcere de catifeaMi-e dor să te ştiu fericitMi-e dor la fereastră de umbra taCând alerg uşa-n prag s-o deschid.
Vino, dragostea meaPrima şi ultima steaCare te-aprinzi mereuTu, carul mare al cerului meu.Vino, dragostea meaMarea te-aşteaptă şi eaVino, să-mi fii mereuBarca pe valuri a visului meu.
Mi-e dor de-o privire cum nu mai ştiuMi-e dor de un gest fără rost,Să-mi spună şi noaptea plecând târziuCă exişti, că vei fi, c-ai fost.Mi-e dor de speranţa de începutCând florile au lacrimi în zoriMi-e dor de secunda care-a trecutŞi-am uitat să-ţi mai spun că mi-e dor.