Frică mi-e că mor ca mâine
Fir-ați ale dracu' oltence, mă!Of, și pe voi de moldovence!Și pe voi de ardelence!Sunteți toate hoațe-n lege!Sunteți toate hoațe-n lege!
Și să vezi olteanca mea, mă,Când vine duminica, mă,Face freza cu palmaȘi vine la Craiova,Și strigă la lapte: Lapte!Ce mai lapte, ce mai lapte!Femeile-s hoațe toate,Din Bacău până-n cetate.
[Foaie verde bob năut,Mi-aduc aminte și plângCine-am fost și cine sunt,Ce mândruță mi-am iubitȘi ce cai am călărit.
Ce pământuri mi-am arat,Ce cai murgi am deșelat,Și-acuma umblu prin satȘi nu mai stau din oftat]
Mărăcine, mărăcine,Frică mi-e că mor ca mâine,Frică mi-e că mor ca mâine,Averea mea cui rămâne?
De-o ramâne la vreo fată,[Mi-o da turta câteodata]Mi-o da o cană cu apăȘi m-o jeli pân’ la groapăMi-o zice din suflet „tată”.
De-o rămâne la feciori, of-of,Pe toți să-i văd negustori,Numărând la gălbiori!Nu mi-ar fi frică să mor.
De-o rămâne la străini,Mi-o-nșiră pe mărăcini,Trag de ea ca niște câini,Trag de ea ca niște câini.
[Dă-mi, Doamne, și nu-mi da mult,Că nu cer bani împrumut,Cer noroc și sănătateC-atuncea-s bogat în toate.]
Las-o, las-o, las-o așaSă vie la neica-ncoa’,Săruta-i-aș gurițaSâmbata, duminica.