Valtul rozelor
Pe verdea margine de santCrestea macesul singuratic,Dar vantul serii nebunaticPofti-ntr-o zi pe flori la dant.Intai patrunse printre foi,Si le sopti cu voce lina,De dorul lui le spuse apoi,Si suspina-cum se suspina...
Si suspina-cum se suspina...
Albeata lor de trandafiri.Zambind prin roua primaverei,La mangaierile-adiereiA tresarit cu dulci simtiri.Pareau naluci de carnavalCum se miscau catifelate,Gatite toate-n rochi de bal,De vantul serii sarutate.
De vantul serii sarutate.
Scaldate-n razele de sus,Muiate in argintul lunei,S-au dat in bratele minciunei.Si rand pe rand in vant s-au dus.Iar vantul dulce le soptea,Luandu-le pe fiecare,S-un valt nebun se invartea,Un valt-din ce in ce mai tare,
Un valt din ce in ce maï tare.