În fiecare zi
În fiecare zi, ne batem jocDe păsări, de iubire şi de mare,Şi nu băgăm de seamă că, în loc,Rămîne un deşert de disperare.
Ne amăgeşte lenea unui visPe care-l anulăm cu-o şovăire;Ne reculegem într-un cerc închisCe nu permite ochilor s-admire;
Ne răsucim pe-un aşternut posac,Însinguraţi în doi, din laşitate,Minţindu-ne cu guri care prefacÎn zgură sărutările uzate;
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,Ca să mai ştim că dragostea există.
În fiecare zi, ne batem jocDe păsări, de iubire şi de mare,Şi nu băgăm de seamă că, în loc,Rămîne un deşert de disperare.