Cîntec oltenesc
Muică, noi sîntem un neamCa frunza lucind pe ram.Dacă n-aveam Jiu de soi,Trăgeam Oltul mai la noi.
Cerul, cît e de-nflorit,De la noi s-a-mpodobit,Din ștergarul nostru-a luatCurcubeul lui vărgat.
Luna plină, cînd e roată,Dupe pîinea-n țăst e luată,Iar sprinceana ei măiastră,Dupe cobilița noastră.
Serilor, ca să lucească,Le-am dat ia olteneasca,Cloșca lui cu puii goiEste cloța de la noi.
Muică, sîntem neam de piatrăCînd e vorba pentru vatră,Sîntem pui de Brîncoveni,De panduri și de Jieni.
Dacă n-aveam munți cum sînt,Îi scoteam și din pămînt,Dunăre dacă n-aveam,Jiul Dunăre-l făceam.