Carul cu flori
Sălcioară, tămâioară,Drag' mi-a' fost ziua de varăȘi noaptea de primăvară,Că trec oameni la ogoarăȘi dorm fetele pe-afară.
Primăvară, tu când viiToate lemnele mângâi,Copacii de-mbobocesc,Fete mari să primenesc.
Coboară din deal în valeSavai cară cu povară,Încarcate de scumpieCă să trag la Lisăndrie.
Pe urmă un osâceanCu carul de odolean,Căpățâni de lemn trăsnitDe dau raze pe pământ,
Cu obezi de tufănele,Cu spiță de micșonele,Loitre de scorțișoarăCu spetezi de fildișoară,
Roțile de calomfir,Chilimir de trandafir.
Câte cuie sunt la car, of,Toate-s din mărgăritar,Și jleții din foi de vie,Buturugi de răzăchie.
Gânjurile de-avrămeasă,Potângul de cristeneasă,Jiglele de cocorăi,La jug trag doi brebenei.
Funia de vioreleDe țâne mândra de eleDe-a săca zilele mele!
Hai la rai, suflete, hai!Și-acolo sama să-ți dai,
Hai, suflete, păcătoase,Mă mir ca mai stai în oaseDe vorbe și de ponoase,De vorbe și de ponoase!
Când la rai, raiu-ncuiat,Văzui că sunt vinovat.Câte flori sunt pe pământ, of,Toate merg la jurământ.
Doar un dănăcel ca mineSă n-am păcate pe lume!Doar cu ochii să privesc,Că-n colo mă prăpădesc.
Iar în poarta raiuluiȘade floarea soareluiȘi judecă florileCe-au făcut miroasele.