Ništa tako ugodno nijeKao kad se smije IvanaI ničeg ljepšeg oku nemaOd bljeska njenih bisera
Ona, ona drugog ljubiDrugom pripadaOna drugog ljubiMene ne gleda
Ni samo more duboko nijeKao njena oka dvaEh, što bih dao da u nekom kutuTog pogleda budem ja
Nimic nu e așa agreabilCa atunci când zâmbește IvanaȘi nimic nu este mai plăcut ochiuluiDecât strălucirea perlelor ei
Ea sărută pe altulAltuia aparțineEa sărută pe altulLa mine nu se uită
Nici chiar marea nu e adâncăCa cei doi ochi ai eiEi, ce n-aș da ca într-un colțAl acestei priviri să fiu eu