Mă lași prea singur dacă vei pleca
Cu glasul tău unduitor,Cum stai picior peste picior,Cu ochii tăi aşa de-adînci şi mari,Cu umerii ca două stînciDin ape negre şi adînci,Mă faci să mă simt singur cînd dispari...
Cu felul tău de-a povestiMinciuni mărunte şi hazliiCa miezul alb de cozonac cu nuci,Cu tot ce-aduci de unde-ai fost,Comori păstrate fără rost,Mă laşi atît de singur cînd te duci;
Greierii se-aud în noapte-afarăCum cîntă doar pentru urechea ta,Miroase-a iarbă aerul de vară,Nimic nu lasă să ghiceşti că iar vei pleca...
Oraşele în care-ai statSînt toate-ascunse-aici sub patŞi-n somn mă zbat şi tîmplele-mi sînt reci,Bărbaţii toţi din calea ta,Dac-aş putea, i-aş deporta:O să mă laşi prea singur dacă pleci !
Zgomotul din stradă-ncoace vineCa nisipul palid dintr-un valAzi aud cum dormi chiar lîngă mine,Da' mîine ştiu că vei fi în alt punct cardinal !
În nord şi-n vest, în locul tău,Dac-aş pleca, mi-ar pare1 rău,Şi-n est am auzit că-i tot aşa,Mai bine stai aici în sudSă-ţi mişti în soare părul ud:Mă laşi prea singur dacă vei pleca !