Р. В. Иванову
Тихо в чаще можжевеля по обрыву.Осень — рыжая кобыла — чешет гриву.
Над речным покровом береговСлышен синий лязг её подков.
Схимник-ветер шагом осторожнымМнёт листву по выступам дорожным
И целует на рябиновом кустуЯзвы красные незримому Христу.
Lui R. V. Ivanov
Colo, prin mărăcinişul dintre râpi şi ulmul ciung,Toamna, iapă roaibă, paşte scărpinându-şi coama, lung.
Lângă malurile apei, pe tăpşanul gol şi ud,Azi, potcoavele-i albastre zăngănind încet s-aud.
Vântul-schivnic, furişându-şi recea vraişte de fum,Macină frunzişul galben de pe coşcovitul drum.
Şi sărută blând pe creanga măcieşului spinos,Rănile roşcate ale nevăzutului Hristos.