Je vais exprès chez les malpeignés,
La tête, comme une lampe à pétrole, sur les épaules.
J'aime éclairer dans l'obscurité
L'automne sans feuillage de vos âmes.
J'aime lorsque les pierres des insultes
Volent sur moi comme la grêle de l'orage tonitruant,
Je serre juste plus fort alors
La bulle vacillante de mes cheveux.
Il m'est si agréable alors de me rappeler
L'étang couvert de ronces et le tintement enroué de l'aulne,
Que quelque part vivent mon père et ma mère
Qui n'en ont rien à faire de mes vers,
Qui me chérissent comme le champ et la chair,
Comme la pluie qui au printemps ameublit la verdure.
Ils vous transperceraient bien de leurs fourches
Pour chacun de vos cris que vous me jetez.
Nu fiecare ştie să cânte
Şi nu oricui îi este dat
Să se rostogolească, măr, la picioare străine.
Aceasta e cea mai mare spovedanie
Pe care o face un huligan.
Eu înadins umblu nepieptănat
Cu capul ca o lampă de petrol pe umeri.
Toamna desfrunzită a sufletelor voastre
Îmi place s-o luminez în amurguri.
Îmi place când pietrele înjurăturii
Zboară spre mine ca grindina furtunii.
Atunci îmi strîng mai tare cu mâinile
Balonul clătinat al părului.
Mi-aşa de bine,
Mi-aşa de bine-atunci să-mi amintesc
Lacul verde şi foşnetul plopului,
Că undeva trăiesc ai mei, tata şi mama.
Lor puţin le pasă de poemele mele.
Lor le sunt drag ca apa şi câmpul,
Ca ploaia care primăvara creşte verdeaţa.
Ei, dacă ar şti, ar veni şi v-ar străpunge cu furci
Pentru fiecare strigăt zvârlit în mine.
Săraci, săraci țărani!
V-aţi făcut probabil urâți.
Vă e frică şi-acum de Dumnezeu şi de adâncurile bălților.
O! dacă aţi înţelege că fiul vostru, în Rusia,
E cel mai de seamă poet!
N-aţi tremurat voi oare, cu inima, pentru viaţa mea,
Când umblam cu picioarele goale prin bălțile toamnei
O! Acum port cilindru
Şi pantofi de lac.
Dar clocotă în mine mândria de altădată
A îndrăzneţului şi zburdalnicului din sat.
Vacile de pe firmele măcelariilor
Le salut de departe.
Birjarii pe care-i întâlnesc în piaţă
Îmi amintesc mirosul de bălegar de pe câmpiile noastre,
Şi-mi vine să port pe braţe coada fiecărui cal,
Ca trena unei rochii de nuntă.
Iubesc ținutul acela,
Iubesc mult de tot patria aceea,
Deşi stăruie în ea rugina sălcie a tristeții.
Îmi sunt dragi râturile murdare ale porcilor
Şi în liniştea nopți glasul sonor al broaştelor.
Sunt bolnav de amintirea copilăriei.
Visez pâcla umedă a serilor de aprilie,
Şi ulmul aşezat pe vine să se încălzească
La focul zorilor.
O, câte ouă de corbi din cuiburi
Am furat căţărîndu-mă prin crengile lui.
O mai avea el creştetul capului verde?
Coaja lui tot atât de tare o fi?
Dar tu, iubitul,
Credinciosul meu câine?
De bătrâneţe te-ai prostit, ai orbit,
Şi rătăceşti prin orgradă târându-ţi coada.
Nu mai ghiceşti după miros unde e uşa şi unde grajdul.
O, cât de dragi îmi sunt zilele când
Furând de la mama o bucată de pâine
O mâncam amîndoi muşcând pe rând
Fără să ne fie greaţă unul de altul.
Eu am rămas acelaşi,
Cu inima eu am rămas acelaşi.
Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţa mea ochii.
Ţesând din poeme pânze de aur
Aş vrea să vă spun ceva duios.
Noapte bună!
Noapte bună, vouă tuturor!
A trecut coasa prin iarba amurgului.
Astăzi aş vrea
Să mă învârtesc, în jurul lunii ca o viespe.
Lumina e atât de albastră
Că nu ţi-ar părea rău să mori.
Ei, şi ce dacă par un cinic
Care şi-a legat de spate o lanternă
Bătrânul şi mult călăritule Pegas
Îmi trebuie mie oare şaua ta moale?
Am venit ca un meşter aspru
Să cânt şi să proslăvesc guzganii.
Capul meu, ca luna august,
Varsă vinul părului vâlvoi.
Aş vrea să fiu pânză galbenă la corabia
Care pluteşte spre ţărmuri noi ...
İnadına gidiyorum taranmamış saçlarımla,
Omuzlarımın üstünde, gaz lambası misali, başımla.
Ruhlarınızı hazan vakti yaprak dökümünde,
Karanlık içinde aydınlatmak hoşuma gidiyor.
Hoşuma gidiyor, bir kavgada taşların,
Dolu fırtınasının geğirmesi gibi üzerime uçması,
O zaman saçlarımı avuçlarımın arasında daha bir
Kuvvetle sıkıyorum,- kabarcıklar çıkararak dalgalanıyor.
Öyle güzel oluyor ki o an benim için hatırlamak
Yeşeren göleti ve kızılağacın hırıldayan uğultusunu,
Bir yerlerde annemin ve babamın halen yaşamakta olduğunu,
Ve onların şiirlerimin hepsinin çarkına tükürmek istediklerini,
Ve onlar için bir toprak gibi, bir can gibi,
Toprağı gevşeten bir bahar yağmuru gibi değerli olduğumu.
Onlar ellerinde yabaları ile dikilirdi karşınıza,
Bana karşı savurduğunuz her bir haykırış için.