Veče ne miriše na rakove i školjkemesec je bleda fleka boje cimetauzimaš cipele za šetanje krozsnoveulica voli ritam tvojih koraka
Vetar se provlaći kroz nepoznate rečiasfalt se miluje sa tvojim štiklamasuviše mekan da bi mogao da sprečiovo je veće puno tvojih tragova
Kad hodaš ne zastajkuješi zemlju ne dodiruješa mene ne primečuješi uporno se trudiš
Da me prođe požudajoš drhtim od tvog pogledaiz nekih starih razlogane mogu da se sredim
Seara nu miroase a raci și a scoiciluna e o pată palidă de culoarea scorțișoareiîți iei pantofii de plimbat prin visestrăzii îi place ritmul pașilor tăi
Vântul se târăște printre cuvinte necunoscuteasfaltul se dezmiardă sub tocurile taleprea moale ca să poată să opreascăseara asta plină de urmele tale
Când pășești nu ezițiși pământul nu-l atingiiar pe mine nu mă observiși din greu te străduiești
Să mă pătrundă dorințaîncă tremur de la privirea tadin niște motive vechinu pot să mă adun