Margine de seară
Vocea ta e o linie peste lucruri sărindŞi poate că-ntr-o bună zi o s-o prind,Dar n-o ating, zău,O ţin doar puţin la mine în mînă şiO las să zboare din nou...
Nu te speria dacă la un moment dat o să simţi ceva,O respiraţie aproape de tot peste ceafa ta:E propria ta voce !Poate că nici n-o vezi, las-oSă zboare din nou !
Într-un colţ vei observaCărţi şi licurici...Ei se-aprind doar rar de totŞi cînd eşti tu aici !E plăcut să-i vezi arzîndCa nişte stele mici...
Buza ta lasă urme în aer mereuŞi-i destul de greuSă trec toate astea, aici, în caietul meu...Nu, nu, nu...Poate că nici nu-i bine ce fac, poateCă-i plictisitor !
Nu te las să zbori de-aici,N-ai de ce să zbori.Ţi-am adus covrigi şi nuciŞi ţi-am adus şi flori,Păsări mici se-opresc la geamŞi-ţi cîntă pînă-n zori...