Velhas pedras que piseiSaiam da vossa mudezVenham dizer o que seiVenham falar PortuguesSejam duras como a leiE puras como a nudez.
Minha lagrima salgadaCaiu no lenco da vidaFoi lembranca naufragadaE para sempre perdidaFoi vaga despedacadaContra o cais da despedida.
Visitei tantos paisesConheci tanto luarNos olhos dos infelizesE porque me hei-de gastar?Vou ao fundo das raizesE hei-de gastar-me a cantar.
Am călcat pe pietre vechi,Te-am scos din tăcere,Vino și spune ce știi,Vino vorbind portugheza,Fii tare ca un o dogmăȘi pur, fără ascunzișuri.
A mea lacrimă săratăÎmi căzu în batista vieții.Mi-am prăpădit amintireaȘi-o pierdui pe veșnicie,Ca un val s-a spulberat,Destrămându-se de dig.
Am văzut atâtea țări,Am trăit lumina Lunii,Ai noștri ochi nefericiți,De ce aș mai petrece?La străfundul rădăciniiMerg să mă desfăt, să cânt.